Ah...

Ah... să mor, iubito, îmi vine să-mi scot ochii
Și să-i azvârli în sobă să plesnească în foc,
Că nu mai pot, jur să nu mă prindă zorii
Dacă nu te văd, iubito, peste tot.

 

Da... și când îmi e mai dragă lumea 
Apari ca un blestem, de nicăieri
Și-m bântui iar inima și mintea,
Așa cum o faci tu de obicei.

 

Mi-e tot mai greu iubito, azi sunt praf,
Am haos în gânduri și nu știu ce să fac,
În ritmul ăsta voi scrie numai epitaf,
Că nu mai pot, mi-e tot mai greu să mă prefac.